Ce este discriminarea?
Discriminarea este directă atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât altă persoană într-o situaţie comparabilă datorită rasei sau originii sale etnice, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
Un exemplu de discriminare directă este o ofertă de lucru care menţionează că "persoanele cu handicap nu trebuie să aplice". Însă, în realitate discriminarea îmbracă cele mai subtile forme. De aceea discriminarea indirectă este de asemenea acoperită.Discriminarea este indirectă atunci când o prevedere aparent neutră, un criteriu sau o practică dezavantajează persoanele pe baza rasei sau originii etnice, religiei sau convingerilor, handicapului, vârstei sau orientării sexuale cu condiţia ca această practică să fie justificată în mod obiectiv printr-un scop legitim.
Un exemplu de discriminare indirectă este să se solicite unei persoane care aplică pentru un post să dea un test într-o anumită limbă, chiar dacă acea limbă nu este necesară pentru acel post. Testul ar putea exclude mai multe persoane care au o altă limbă maternă.
Unde intalnim cel mai des discriminarea?
Romanii cred ca discriminarea pe motive de orientare sexuala este cea mai intalnita in Romania, in timp ce orientarea religioasa este cel mai putin deranjanta pentru ei, potrivit Eurobarometrului - 'Discriminarea in UE 2008', publicat pe 1 iulie de Comisia Europeana. Mai mult, peste 40% dintre romani sustin ca au prieteni de etnie roma, in timp ce italienii si cehii sunt cei mai deranjati de aceasta etnie.
Ce putem face pentru a preveni discriminarea?
Poate discriminarea nu va diparea niciodata, pentru ca cei ce "practica" acest lucru nici ei nu dispar.Una din solutii poate ar fi sa-i acceptam pe cei din jurul nostru asa cum sunt indiferent de etnie, sex sau religie.Poate ar trebui sa acceptam acele persoane care prezinta anumite dizabilitati si totodata sa le ajutam si sa nu mai parcam masinile pe locul lor, poate ar trebui sa acceptam toate religiile pentru ca si toti suntem fii Lui Dumnezeu. Si uite asa mergem cu poate inainte si poate generatia din care fac eu parte, poate generatiile care vor urma vor face ceva pentru lumea ce ne inconjoara.Insa pana acolo mai este drum lung iar pentru nioi romanii este unul foarte anevoios.
miercuri, 19 noiembrie 2008
miercuri, 5 noiembrie 2008
Toleranta
Ce este toleranta?
Toleranta(lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).Noţiunea de "toleranta"'apare în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, întruchipată în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în efortul său de combatere a fanatismului religios. Alte personalităţi care s-au ilustrat în atitudinea lor consecvent tolerantă în confruntarea cu alte opinii sau reprezentări asupra lumii au fost John Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) şi Gotthold Lessing (1729-1781). John Locke, în "Scrisoarea asupra toleranţei" ("A Letter Concerning Toleration", 1689), recomandă toleranţa ca reacţie faţă de un comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar uzanţelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviză a toleranţei: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca Dumneavoastră să le puteţi exprima"). În drama "Nathan înţeleptul", Lessing apără libertatea religioasă.
Semnificaţii
Toleranţa poate fi înţeleasă în diferite moduri:
* Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră tactică.
* Poate reprezenta o acceptanţă sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
* Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă. Astfel, garantarea necesităţii spiritului de toleranţă depăşeşte cu mult domeniul îngust al politicii.
* Alt punct de vedere spune că toleranţa înseamnă a permite ceva ceea ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialiştii în diferite tehnici persuasive şi în războaie informaţionale.
Intoleranţa
Opusă toleranţei este intoleranţa, care poate merge până la fanatism. "Există un singur lucru care nu poate fi tolerat şi anume intoleranţa".
Despre toleranta cu Andrei Plesu
Tema conferintei presupune o discutie in planuri multiple: moral, legal, politic, logic si epistemologic. Sunt angajate aici mari probleme ale istoriei umanitatii, ca si ale zilelor noastre: adevarul, justitia, libertatea, binele, raul etc. Pana unde poate merge � pana unde se cuvine sa mearga - toleranta noastra? Ce este acceptabil si ce este tolerabil? E posibila o fundamentare rationala a inacceptabilitatii? Teme si intrebari profund angajante. Nu poti sa incurajezi toleranta ori s-o deplangi fara sa te pui tu insuti in joc, in situatie.
Raspunsurile celor trei conferentiari au fost, considerate impreuna si fiecare in parte, edificatoare, stimulatoare. In loc de orice alt comentariu, ma rezum la o parte din intrebarile pe care le-am pus invitatilor mei cu speranta ca ele sa constituie un prilej de meditatie pentru toti cititorii:
Ce raport se poate stabili intre toleranta si mila crestina?
Poate fi considerata iubirea o forma de toleranta? Nu cumva, vazuta de pe un alt versant, iubirea inseamna tocmai maxima exigenta, adica intoleranta?
Pe langa aspectul coercitiv al raportului intre toleranta si intoleranta ca nu exista si un aspect evaluativ, o situare intr-o ordine a valorilor? Altfel spus, toleranta este, oare, intotdeauna un raport de putere?
Parerae mea despre toleranta
Sa fii tolerant nu inseamna sa fii indiferent!
Toleranta(lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).Noţiunea de "toleranta"'apare în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, întruchipată în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în efortul său de combatere a fanatismului religios. Alte personalităţi care s-au ilustrat în atitudinea lor consecvent tolerantă în confruntarea cu alte opinii sau reprezentări asupra lumii au fost John Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) şi Gotthold Lessing (1729-1781). John Locke, în "Scrisoarea asupra toleranţei" ("A Letter Concerning Toleration", 1689), recomandă toleranţa ca reacţie faţă de un comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar uzanţelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviză a toleranţei: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca Dumneavoastră să le puteţi exprima"). În drama "Nathan înţeleptul", Lessing apără libertatea religioasă.
Semnificaţii
Toleranţa poate fi înţeleasă în diferite moduri:
* Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră tactică.
* Poate reprezenta o acceptanţă sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
* Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă. Astfel, garantarea necesităţii spiritului de toleranţă depăşeşte cu mult domeniul îngust al politicii.
* Alt punct de vedere spune că toleranţa înseamnă a permite ceva ceea ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialiştii în diferite tehnici persuasive şi în războaie informaţionale.
Intoleranţa
Opusă toleranţei este intoleranţa, care poate merge până la fanatism. "Există un singur lucru care nu poate fi tolerat şi anume intoleranţa".
Despre toleranta cu Andrei Plesu
Tema conferintei presupune o discutie in planuri multiple: moral, legal, politic, logic si epistemologic. Sunt angajate aici mari probleme ale istoriei umanitatii, ca si ale zilelor noastre: adevarul, justitia, libertatea, binele, raul etc. Pana unde poate merge � pana unde se cuvine sa mearga - toleranta noastra? Ce este acceptabil si ce este tolerabil? E posibila o fundamentare rationala a inacceptabilitatii? Teme si intrebari profund angajante. Nu poti sa incurajezi toleranta ori s-o deplangi fara sa te pui tu insuti in joc, in situatie.
Raspunsurile celor trei conferentiari au fost, considerate impreuna si fiecare in parte, edificatoare, stimulatoare. In loc de orice alt comentariu, ma rezum la o parte din intrebarile pe care le-am pus invitatilor mei cu speranta ca ele sa constituie un prilej de meditatie pentru toti cititorii:
Ce raport se poate stabili intre toleranta si mila crestina?
Poate fi considerata iubirea o forma de toleranta? Nu cumva, vazuta de pe un alt versant, iubirea inseamna tocmai maxima exigenta, adica intoleranta?
Pe langa aspectul coercitiv al raportului intre toleranta si intoleranta ca nu exista si un aspect evaluativ, o situare intr-o ordine a valorilor? Altfel spus, toleranta este, oare, intotdeauna un raport de putere?
Parerae mea despre toleranta
Sa fii tolerant nu inseamna sa fii indiferent!
miercuri, 8 octombrie 2008
Dezvoltarea durabila
De ce tara noastra nu este una moderna?
Epoca modernă, una dintre cele mai importante perioade din istoria poporului român, a fost dominată de idei şi de fapte care au constituit un proces relativ unitar, guvernat însă de diferite legi caracterizate prin diversitatea şi varietatea de particularităţi şi contradicţii ce au dat un colorit special şi specific perioadei, marcate de eforturi permanente de înscriere a ţării în contextul general european al dezvoltării economice, sociale şi politice. România a încercat, prin demersuri nenumărate şi prin intermediul personalităţilor strălucite cu care a fost dăruită, să-şi câştige locul cuvenit pe continentul european. Aceste eforturi au fost impulsionate şi stimulate în împrejurări interne şi externe, care, într-un fel sau altul, au influenţat şi şi-au pus amprenta asupra vieţii economice, inclusiv asupra legăturilor comerciale externe.
Insa tote aceste eforturi au fost in zadar.Astazi suntem spectatori la un teatru pe care il joaca toti cei care traim in Romania, iar primii raspunzatori de ceea ce se intampla suntem noi cei care privim fara sa actionam.
Ce presupune o dezvoltare durabila?
"Lumea se afla intr-o continua schimbare si pentru a evolua are nevoie de noi modele de afaceri. Dezvoltarea durabila presupune afaceri durabile, implica fara doar si poate o colaborare stransa intre autoritati, organizatii nonguvernamentale si mediul de afaceri, si are nevoie chiar de aportul intregii societati pentru ca toate aceste entitati au un interes comun in a descoperi noi parteneri care sa investeasca pe termen lung si mai ales care sa inteleaga ce impact pot avea actiunile lor." a declarat Markus Wirth, Director General al Holcim (Romania).
Dupa cum afirma si Markus Wirth inyr-o dezvoltare durabila a unei societati toti trebuie sa fie implicati, incepand de la omul de rand pana la autoritatile ce conduc statul.Insa cum toata lumea este in criza de timp, de cele mai multe ori uitam sa privim problemele din jurul nostru si totodata sa ne implicam in rezolvarea lor.
Ce putem face pentru o dezvoltare durabila?
Toata lumea vorbeste despre cum ar putea fi mai bine, despre ce am putea face insa nimeni nu trece la fapte.Oare de ce nu oprim apa cand vedem ca un robinet curge fara rost, de de nu stingem becul ziua cand am putea vedea doar cu ajutorul luminii naturale, de ce nu ridicam o hartie de pe jos si de ce suntem atat de nepasatori cu tot ceea ce ne inconjoara?Poate toate aceste lucruri ar trbui sa plece de la cei mai "mari" dintr-un stat toate fiin puse intr-un plan de dezvoltate national.
Sugestii pentru o Romanie mai buna!
Poate unii dintre cei care citesc acest articol se vor gandi de doua ori inainte de a trece pe langa o hartie aruncata pe jos, vor reactiona atunci cand vor vedea pe cineva facand ceva necivilizat. si poate vor face mai intai ceva apoi vor vorbi despre "cum ar fi mai bine sa".
miercuri, 21 mai 2008
Sarbatoarea Pastelui (traditie, cultura, culte)
Sfintele Pasti, cand praznuim Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, este o sarbatoare solemna. Bucuria ei este de alta natura decat cea pe care o simtim la Nasterea lui Iisus, cand ne straduim sa facem din inima noastra pestera spirituala in care pruncul Iisus se va naste.
Pentru noi romanii, tema asa intitulata, ar parea, la prima vedere, ca nu are multe necunoscute, deoarece ca ortodocsi si legati bisericeste din cele mai vechi timpuri pana astazi de Patriarhia Constantinopolului, ce reprezinta prin excelenta traditia bizantina.
Denumirea de Paşte a fost iniţial aplicată de primii creştini la comemorarea anuală a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara de 13 Nisan (ziua a 13-a a lunii Nisan din calendarul evreiesc - prima lună din an, conform Torah) şi consta dintr-o masă rituală. Această celebrare se substituia vechii mese pascale evreieşti, care marca sărbătoarea azimilor (pâiniţe din făină şi apă, care se mănâncă numai la sărbători).
În primele veacuri ale Creştinătăţii, sărbătoarea s-a numit Paştele Crucii şi Paştele Învierii. Cu timpul, însă, înţelesul cuvântului Paşte s-a restrâns numai la sărbătoarea Învierii.
miercuri, 26 martie 2008
2008 anul international de promovare a dialogului intercultural
Anul european al dialogului intercultural va fi inaugurat in cadrul unor manifestari organizate de presedintia slovena a Uniunii Europene, in cooperare cu Comisia Europeana, in zilele de 7 si 8 ianuarie, prilej cu care se va da startul oficial al presedintiei slovene a Uniunii Europene.
Programul va cuprinde o conferinta dedicata dialogului intercultural ca “valoare fundamentala a UE” in materie de cultura, presa, educatie, dezvoltare economica, si un eveniment artistic cu participare protocolara la nivel inalt.
Campania de promovare a Anului european al dialogului intercultural a demarat la 4 decembrie 2007, avand drept slogan “Impreuna in diversitate”.
Anul european al Dialogului Intercultural 2008 isi propune sa creeze o fundatie care sa sustina initiativele europene in domeniul dialogului intercultural mai departe de 2008. Acesta este o expresie activa a impactului a noii agende europene pentru cultura intr-o lume globala, unde promovarea dialogului intercultural este unul dintre cele trei obiective.
miercuri, 5 martie 2008
ZIUA INTERNATIONALA A FEMEII-8 MARTIE!
La începutul secolului XX, femeile din toate ţările s-au unit pentru a-şi apăra drepturile şi a cere dreptul la vot. Crearea unei zile internaţionale a femeilor a fost propusă pentru prima oară în 1910, în timpul Conferinţei internaţionale a femeilor de către Clara Zetkin. Data nu a fost totuşi fixată. Abia începând cu 1917, cu prilejul grevei muncitoarelor din Sankt Petersburg, tradiţia de 8 martie s-a născut. După 1945, Ziua internaţională a Femeii a devenit o tradiţie în lumea întreagă.
Se spune că originile datează de la nişte evenimente tragice din America. În ziua de 8 martie 1857, la New York, angajatele din fabricile de textile au intrat în grevă şi au coborât în stradă pentru a cere condiţii mai bune de lucru, creşe şi un salariu egal cu cel al bărbaţilor. Poliţia a intervenit în forţă împotriva lor. Relatările despre cele întâmplate au apărut în presă în 1955.
În august 1910, la Copenhaga, a avut loc a 2-a conferinţă a femeilor socialiste, care a reunit sute de femei din 17 ţări. Prima avusese loc în 1907, la iniţiativa ziaristei germane Clara Zetkin, care conducea din 1890 revista “Die Gleichheit” (Egalitatea). În timpul conferinţei, Zetkin propune, pentru prima oară, ca femeile din toate ţările să organizeze în fiecare an o zi a lor, care să servească pentru dreptul la vot.
Propunerea a fost imediat adoptată. Data zilei nu a fost însă fixată. La 8 martie, în Rusia, femeile au manifestat pentru a cere pâine şi întoarcerea soţilor de pe front.
De atunci este instituită tradiţia de 8 martie, asociată cu sărbătorirea primei zile a revoluţiei ruse. Feminismul anilor ‘70 face ca Ziua internaţională a Femeii să fie recunoscută oficial în 1977 de Naţiunile Unite.
Propunerea a fost imediat adoptată. Data zilei nu a fost însă fixată. La 8 martie, în Rusia, femeile au manifestat pentru a cere pâine şi întoarcerea soţilor de pe front.
De atunci este instituită tradiţia de 8 martie, asociată cu sărbătorirea primei zile a revoluţiei ruse. Feminismul anilor ‘70 face ca Ziua internaţională a Femeii să fie recunoscută oficial în 1977 de Naţiunile Unite.
Traditia romaneasca ofera, in prag de primavara, un bun prilej de sarbatorire a "sexului frumos": 1 Martie, Ziua Martisorului. Nici aceasta nu-i o sarbatoare bisericeasca, dar nici n-are in ea nimic tendentios sau pervers. Mamele, logodnicele, sotiile, fiicele sau colegele noastre au si acest prilej in plus de a ne simti dragostea si pretuirea (care altminteri, fie vorba intre noi, s-ar cuveni sa fie mai putin "ocazionale"). Piepturile inflorite de martisoare aduc aminte, simbolic, de frumusetea si regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade sa existe in(tre) toate cele ale Firii, de la ghiocelul plapand si pana la inima omului. Ne bucuram de alteritatea ce ne-a fost data dintru inceput ("Nu e bine sa fie omul singur") si de minunea perpetua a vietii (caci Eva e "mama tuturor celor vii"). De ce mai e nevoie sa supralicitam, o saptamana mai tarziu, printr-o "sarbatoare" ideologica a femeii (vazute ca instrument al "luptei de clasa")?!
miercuri, 13 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
