Ce este discriminarea?
Discriminarea este directă atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât altă persoană într-o situaţie comparabilă datorită rasei sau originii sale etnice, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
Un exemplu de discriminare directă este o ofertă de lucru care menţionează că "persoanele cu handicap nu trebuie să aplice". Însă, în realitate discriminarea îmbracă cele mai subtile forme. De aceea discriminarea indirectă este de asemenea acoperită.Discriminarea este indirectă atunci când o prevedere aparent neutră, un criteriu sau o practică dezavantajează persoanele pe baza rasei sau originii etnice, religiei sau convingerilor, handicapului, vârstei sau orientării sexuale cu condiţia ca această practică să fie justificată în mod obiectiv printr-un scop legitim.
Un exemplu de discriminare indirectă este să se solicite unei persoane care aplică pentru un post să dea un test într-o anumită limbă, chiar dacă acea limbă nu este necesară pentru acel post. Testul ar putea exclude mai multe persoane care au o altă limbă maternă.
Unde intalnim cel mai des discriminarea?
Romanii cred ca discriminarea pe motive de orientare sexuala este cea mai intalnita in Romania, in timp ce orientarea religioasa este cel mai putin deranjanta pentru ei, potrivit Eurobarometrului - 'Discriminarea in UE 2008', publicat pe 1 iulie de Comisia Europeana. Mai mult, peste 40% dintre romani sustin ca au prieteni de etnie roma, in timp ce italienii si cehii sunt cei mai deranjati de aceasta etnie.
Ce putem face pentru a preveni discriminarea?
Poate discriminarea nu va diparea niciodata, pentru ca cei ce "practica" acest lucru nici ei nu dispar.Una din solutii poate ar fi sa-i acceptam pe cei din jurul nostru asa cum sunt indiferent de etnie, sex sau religie.Poate ar trebui sa acceptam acele persoane care prezinta anumite dizabilitati si totodata sa le ajutam si sa nu mai parcam masinile pe locul lor, poate ar trebui sa acceptam toate religiile pentru ca si toti suntem fii Lui Dumnezeu. Si uite asa mergem cu poate inainte si poate generatia din care fac eu parte, poate generatiile care vor urma vor face ceva pentru lumea ce ne inconjoara.Insa pana acolo mai este drum lung iar pentru nioi romanii este unul foarte anevoios.
miercuri, 19 noiembrie 2008
miercuri, 5 noiembrie 2008
Toleranta
Ce este toleranta?
Toleranta(lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).Noţiunea de "toleranta"'apare în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, întruchipată în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în efortul său de combatere a fanatismului religios. Alte personalităţi care s-au ilustrat în atitudinea lor consecvent tolerantă în confruntarea cu alte opinii sau reprezentări asupra lumii au fost John Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) şi Gotthold Lessing (1729-1781). John Locke, în "Scrisoarea asupra toleranţei" ("A Letter Concerning Toleration", 1689), recomandă toleranţa ca reacţie faţă de un comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar uzanţelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviză a toleranţei: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca Dumneavoastră să le puteţi exprima"). În drama "Nathan înţeleptul", Lessing apără libertatea religioasă.
Semnificaţii
Toleranţa poate fi înţeleasă în diferite moduri:
* Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră tactică.
* Poate reprezenta o acceptanţă sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
* Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă. Astfel, garantarea necesităţii spiritului de toleranţă depăşeşte cu mult domeniul îngust al politicii.
* Alt punct de vedere spune că toleranţa înseamnă a permite ceva ceea ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialiştii în diferite tehnici persuasive şi în războaie informaţionale.
Intoleranţa
Opusă toleranţei este intoleranţa, care poate merge până la fanatism. "Există un singur lucru care nu poate fi tolerat şi anume intoleranţa".
Despre toleranta cu Andrei Plesu
Tema conferintei presupune o discutie in planuri multiple: moral, legal, politic, logic si epistemologic. Sunt angajate aici mari probleme ale istoriei umanitatii, ca si ale zilelor noastre: adevarul, justitia, libertatea, binele, raul etc. Pana unde poate merge � pana unde se cuvine sa mearga - toleranta noastra? Ce este acceptabil si ce este tolerabil? E posibila o fundamentare rationala a inacceptabilitatii? Teme si intrebari profund angajante. Nu poti sa incurajezi toleranta ori s-o deplangi fara sa te pui tu insuti in joc, in situatie.
Raspunsurile celor trei conferentiari au fost, considerate impreuna si fiecare in parte, edificatoare, stimulatoare. In loc de orice alt comentariu, ma rezum la o parte din intrebarile pe care le-am pus invitatilor mei cu speranta ca ele sa constituie un prilej de meditatie pentru toti cititorii:
Ce raport se poate stabili intre toleranta si mila crestina?
Poate fi considerata iubirea o forma de toleranta? Nu cumva, vazuta de pe un alt versant, iubirea inseamna tocmai maxima exigenta, adica intoleranta?
Pe langa aspectul coercitiv al raportului intre toleranta si intoleranta ca nu exista si un aspect evaluativ, o situare intr-o ordine a valorilor? Altfel spus, toleranta este, oare, intotdeauna un raport de putere?
Parerae mea despre toleranta
Sa fii tolerant nu inseamna sa fii indiferent!
Toleranta(lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).Noţiunea de "toleranta"'apare în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, întruchipată în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în efortul său de combatere a fanatismului religios. Alte personalităţi care s-au ilustrat în atitudinea lor consecvent tolerantă în confruntarea cu alte opinii sau reprezentări asupra lumii au fost John Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) şi Gotthold Lessing (1729-1781). John Locke, în "Scrisoarea asupra toleranţei" ("A Letter Concerning Toleration", 1689), recomandă toleranţa ca reacţie faţă de un comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar uzanţelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviză a toleranţei: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca Dumneavoastră să le puteţi exprima"). În drama "Nathan înţeleptul", Lessing apără libertatea religioasă.
Semnificaţii
Toleranţa poate fi înţeleasă în diferite moduri:
* Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră tactică.
* Poate reprezenta o acceptanţă sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
* Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă. Astfel, garantarea necesităţii spiritului de toleranţă depăşeşte cu mult domeniul îngust al politicii.
* Alt punct de vedere spune că toleranţa înseamnă a permite ceva ceea ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialiştii în diferite tehnici persuasive şi în războaie informaţionale.
Intoleranţa
Opusă toleranţei este intoleranţa, care poate merge până la fanatism. "Există un singur lucru care nu poate fi tolerat şi anume intoleranţa".
Despre toleranta cu Andrei Plesu
Tema conferintei presupune o discutie in planuri multiple: moral, legal, politic, logic si epistemologic. Sunt angajate aici mari probleme ale istoriei umanitatii, ca si ale zilelor noastre: adevarul, justitia, libertatea, binele, raul etc. Pana unde poate merge � pana unde se cuvine sa mearga - toleranta noastra? Ce este acceptabil si ce este tolerabil? E posibila o fundamentare rationala a inacceptabilitatii? Teme si intrebari profund angajante. Nu poti sa incurajezi toleranta ori s-o deplangi fara sa te pui tu insuti in joc, in situatie.
Raspunsurile celor trei conferentiari au fost, considerate impreuna si fiecare in parte, edificatoare, stimulatoare. In loc de orice alt comentariu, ma rezum la o parte din intrebarile pe care le-am pus invitatilor mei cu speranta ca ele sa constituie un prilej de meditatie pentru toti cititorii:
Ce raport se poate stabili intre toleranta si mila crestina?
Poate fi considerata iubirea o forma de toleranta? Nu cumva, vazuta de pe un alt versant, iubirea inseamna tocmai maxima exigenta, adica intoleranta?
Pe langa aspectul coercitiv al raportului intre toleranta si intoleranta ca nu exista si un aspect evaluativ, o situare intr-o ordine a valorilor? Altfel spus, toleranta este, oare, intotdeauna un raport de putere?
Parerae mea despre toleranta
Sa fii tolerant nu inseamna sa fii indiferent!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
