miercuri, 26 martie 2008

2008 anul international de promovare a dialogului intercultural


Anul european al dialogului intercultural va fi inaugurat in cadrul unor manifestari organizate de presedintia slovena a Uniunii Europene, in cooperare cu Comisia Europeana, in zilele de 7 si 8 ianuarie, prilej cu care se va da startul oficial al presedintiei slovene a Uniunii Europene.

Programul va cuprinde o conferinta dedicata dialogului intercultural ca “valoare fundamentala a UE” in materie de cultura, presa, educatie, dezvoltare economica, si un eveniment artistic cu participare protocolara la nivel inalt.

Campania de promovare a Anului european al dialogului intercultural a demarat la 4 decembrie 2007, avand drept slogan “Impreuna in diversitate”.
Anul european al Dialogului Intercultural 2008 isi propune sa creeze o fundatie care sa sustina initiativele europene in domeniul dialogului intercultural mai departe de 2008. Acesta este o expresie activa a impactului a noii agende europene pentru cultura intr-o lume globala, unde promovarea dialogului intercultural este unul dintre cele trei obiective.

miercuri, 5 martie 2008

test

O PRIMAVARA FRUMOASA!!!









ZIUA INTERNATIONALA A FEMEII-8 MARTIE!


La începutul secolului XX, femeile din toate ţările s-au unit pentru a-şi apăra drepturile şi a cere dreptul la vot. Crearea unei zile internaţionale a femeilor a fost propusă pentru prima oară în 1910, în timpul Conferinţei internaţionale a femeilor de către Clara Zetkin. Data nu a fost totuşi fixată. Abia începând cu 1917, cu prilejul grevei muncitoarelor din Sankt Petersburg, tradiţia de 8 martie s-a născut. După 1945, Ziua internaţională a Femeii a devenit o tradiţie în lumea întreagă.
Se spune că originile datează de la nişte evenimente tragice din America. În ziua de 8 martie 1857, la New York, angajatele din fabricile de textile au intrat în grevă şi au coborât în stradă pentru a cere condiţii mai bune de lucru, creşe şi un salariu egal cu cel al bărbaţilor. Poliţia a intervenit în forţă împotriva lor. Relatările despre cele întâmplate au apărut în presă în 1955.



În august 1910, la Copenhaga, a avut loc a 2-a conferinţă a femeilor socialiste, care a reunit sute de femei din 17 ţări. Prima avusese loc în 1907, la iniţiativa ziaristei germane Clara Zetkin, care conducea din 1890 revista “Die Gleichheit” (Egalitatea). În timpul conferinţei, Zetkin propune, pentru prima oară, ca femeile din toate ţările să organizeze în fiecare an o zi a lor, care să servească pentru dreptul la vot.
Propunerea a fost imediat adoptată. Data zilei nu a fost însă fixată. La 8 martie, în Rusia, femeile au manifestat pentru a cere pâine şi întoarcerea soţilor de pe front.
De atunci este instituită tradiţia de 8 martie, asociată cu sărbătorirea primei zile a revoluţiei ruse. Feminismul anilor ‘70 face ca Ziua internaţională a Femeii să fie recunoscută oficial în 1977 de Naţiunile Unite.


Traditia romaneasca ofera, in prag de primavara, un bun prilej de sarbatorire a "sexului frumos": 1 Martie, Ziua Martisorului. Nici aceasta nu-i o sarbatoare bisericeasca, dar nici n-are in ea nimic tendentios sau pervers. Mamele, logodnicele, sotiile, fiicele sau colegele noastre au si acest prilej in plus de a ne simti dragostea si pretuirea (care altminteri, fie vorba intre noi, s-ar cuveni sa fie mai putin "ocazionale"). Piepturile inflorite de martisoare aduc aminte, simbolic, de frumusetea si regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade sa existe in(tre) toate cele ale Firii, de la ghiocelul plapand si pana la inima omului. Ne bucuram de alteritatea ce ne-a fost data dintru inceput ("Nu e bine sa fie omul singur") si de minunea perpetua a vietii (caci Eva e "mama tuturor celor vii"). De ce mai e nevoie sa supralicitam, o saptamana mai tarziu, printr-o "sarbatoare" ideologica a femeii (vazute ca instrument al "luptei de clasa")?!

miercuri, 21 noiembrie 2007

Brand de tara, brand de Iasi: definitie, continut, forma de organizare

DEFINITIE

engl. - dealer's brand, distributor's brand, private brand, house brand, own brand/label
fr. - marque de distributeur - MDD (marque d´enseigne, marque propre); contremarque de distributeur

it. - marca del distributore/di commercio/commerciale
Marca creata de un detailist, distribuita în cadrul structurilor sale de vanzare (lanturi de supermarketuri, centre comerciale); acestea se afla în concurenta directa cu marcile producatorului. Un distribuitor poate comercializa exclusiv produse sub marca proprie sau un mix de marci - proprii si ale fabricantilor. Marca distribuitorului poate fi numele comercial, un nume derivat sau diferit. Exemplu: Carrefour (Tex, Produits Carrefour), Casino, Mark & Spencer (în UK, care comercializeaza 100% sub marca proprie), Esselunga, Steilmann etc.

http://www.managusamv.ro

miercuri, 17 octombrie 2007

COPII STRAINI FARA PARINTI


COPII CEI MAI AFECTATI ATAT PSIHIC CAT SI FIZIC DE PLECAREA PARINTILOR

Cele mai mediatizate sunt cazurile cele mai tragice: copiii care se sinucid. Dorul de parinti, sentimentul ca au fost parasiti, lipsa afectiunii, singuratatea, lipsa sperantei de a mai fi impreuna - iata cateva dintre cuvintele pe care le auzim in astfel de cazuri. Intr-adevar sinuciderile la copii sunt extrem de rare si totusi iata ca realitatea ne spune altceva. Sa incercam sa ne punem in locul acestor copii, sa vedem si sa simtim ca ei.

Din momentul plecarii parintilor, ei nu-i mai vad, adesea nu stiu unde sunt, nu primesc vesti de la ei mult timp. Oricum sunt mama si tata, orice fac, ei raman pentru copil cele mai importante persoane din viata sa. Fara ei, viata arata cu totul altfel, goala, pustie. Copiilor le lipsesc vorbele parintilor, vocile lor, certurile lor, rasul, sarbatorile, ajutorul. Nu am multe luni cui sa spuna "mama" si "tata", nu au pe cine sa strige, nu au cui sa ceara ajutor daca se simt nedreptatiti, daca ii doare ceva, daca au nevoie de ceva.

Primul aspect care apare este ca momentul plecarii nu este cunoscut. Parintii pleaca atunci cand sunt sunati, uneori de azi pe maine. Copiii nu stiu unde pleaca, ce vor face acolo, unde vor sta si nici cand se vor intoarce. Aud doar: "plecam ca sa facem rost de bani", "mergem la munca in Spania", "nu stim unde vom sta", "daca ne descurcam, stam mai mult ca sa castigam mai mult" etc. Altfel spus, copiii nu stiu mai nimic pentru ca nici adultii din jurul lor nu stiu mai nimic.

Unii dintre ei incearca sa vorbeasca cu copiii despre aceasta plecare, altii ii considera prea mici pentru a intelege. Ii lasa cu bunici, cu alte rude sau cu vecini. Pentru nu se stie cat timp.

miercuri, 10 octombrie 2007

COPII-VICTIMELE PARINTILOR PLECATI IN STAINATATE




Majoritatea copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate se afla in grija rudelor pana la gradul al IV-lea, releva statisticile Directiilor Judetene pentru Asistenta si Protectia Drepturilor Copilului.
In cele mai multe judete, aproximativ 10% dintre minorii cu parinti aflati la munca in strainatate sunt integrati in sistemul de protectie institutionalizata - asistenti maternali, centre de plasament, bunici care au recurs la masuri de protectie. Unii dintre acesti copii ajung si in grija vecinilor, care recurg, in cele din urma, la masuri de protectie. Pe de alta parte, exista judete in care, desi numarul copiilor monitorCopiii cu parinti care lucreaza in strainatate beneficieaza de aceeasi ingrijire ca si cei aflati in dificultate, neexistand prevederi speciale ale legii pentru aceste cazuri. O situatie exacta insa a acestor copii este greu de intocmit, intrucat nu toti cei care lucreaza peste hotare au contracte legale de munca. Mii de romani au ales in ultimii ani sa plece la munca in strainatate, in special in Spania, Italia, Irlanda si Germania. Majoritatea celor plecati si-au reintregit ulterior familia, ducandu-si copiii in tarile respective. Potrivit ultimelor reglementari, persoanele care pleaca sa lucreze in strainatate sunt obligate sa depuna in dosarul de la Oficiul National pentru Migrarea Fortei de Munca si o declaratie in care se precizeaza in grija cui au ramas copiii. Conform legislatiei in vigoare, pana la implinirea varstei de 18 ani, copilul trebuie reprezentat de parintii sai, de curator sau de tutore in toate relatiile lui cu scoala sau izati de directiile amintite depaseste 500, nici un minor nu a ramain grija exclusiva a statului.