Europa cunoscută şi ca bătrânul continent este continentul ce cuprinde tradiţie şi artă, evenimente mondene şi mii de locuri de vizitat.
Europa este, geologic şi geografic, o peninsulă, formând cincimea vestică a Eurasiei. Este considerată, în general, ca un continent de sine stătător, deşi aceasta este mai mult o definiţie culturală decât una pur geografică. Europa este mărginită la vest de Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic - la nord, Munţii Urali şi râul Ural - la est, Marea Caspică, Munţii Caucaz şi Marea Neagră - la sud-est şi Marea Mediterană - la sud.
Ca mărime, Europa este penultimul continent din lume, fiind puţin mai mare decât Oceania, cu o suprafaţă de 10.600.000 km². Ca populaţie este al doilea continent în lume, după Asia, cu aproximativ 700.000.000 de locuitori, sau 11% din populaţia lumii.
Ce este globalizarea şi cum "afectează" ea Europa?
Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societaţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăţi şi în economia mondială care rezultă din comerţul internaţional extrem de crescut şi din schimburi culturale. Descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor datorită căderii barierelor şi interdependenţei dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea aproape exclusivă la efectele comerţului şi în particular la liberalizarea comerţului sau la liberul schimb.
Haosul cu care ne confruntăm astăzi derivă din faptul că, pornind de la dezvoltarea tehnologică şi economică, ale carei origini provin în special din Statele Unite, un număr important al activităţilor umanităţii se situează pe o scală şi un orizont atât de mari, încât au depaşit graniţele naţionale, în limitele cărora statele suverane îşi exercită dreptul la guvernare. Acest fenomen a fost denumit globalizare, un termen care ascunde mai multe decât lasă să se înţeleagă. Pe masură ce domeniul activităţilor umane se extinde dincolo de reglementările statului-naţiune, legalitatea şi regulile au devenit prea strâmte.Noii jucători au trebuit să facă faţă provocării iscate de guvernarea de tip monopol; au apărut corporaţiile multinaţionale, pieţele financiare globale, organizaţiile non-guvernamentale, dar şi organizaţii criminale şi reţele teroriste internaţionale.
Activitatea acestor noi jucători nu este acoperită de legile internaţionale, care se bazează pe înţelegeri formale între statele-naţiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum să gasească un teren comun pentru înţelegeri care vizează problema globalizării.
Între 1910 şi 1950 o serie de schimbări economice şi politice au redus dramatic volumul şi importanţa fluxurilor comerciale internaţionale. Dar începând cu primul război mondial şi continuând cu cel de-al doilea război mondial, când au fost create FMI si GATT, trendurile s-au inversat. În mediul de după cel de-al doilea război mondial, stimulat de către instituţii economice internaţionale şi programe de reconstrucţie şi dezvoltare, comerţul internaţional a crescut brusc. Începând cu anii ’70 efectele acestui tip de comerţ deveneau mult mai vizibile atât în privinţa beneficiilor, cât şi ca efecte distrugătoare.
Chiar dacă aceste trei aspecte sunt întreţesute, este util să distingem efectele globalizării în fiecare din mediile economice, politice şi culturale. Alt aspect cheie al globalizării este schimbarea în tehnologie şi inovaţie în special în sectoarele transporturilor şi telecomunicaţiilor, despre care se crede că au ajutat la crearea satului global primordial. Mondializarea este o mişcare mondială care nu include liberalizarea. Mondializarea este mai mult declararea unui teritoriu specific – un oraş, un municipiu, un stat, de exemplu – ca teritoriu internaţional, mondial, cu responsabilităţi şi drepturi la scară internaţională.
Un document de discuţie publicat de Uniunea Europeană în ajunul reuniunii informale la nivel înalt English din luna aceasta subliniază un plus de încredere în viitorul Europei.Eforturile depuse pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă reprezintă nucleul răspunsului Europei la globalizare. Potrivit preşedintelui Comisei Europene, José Manuel Barroso, „acum este necesar ca liderii europeni să-şi menţină poziţia şi să-şi dubleze ambiţiile”. Numai prin creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, prin integrare socială şi cooperare internaţională va putea Europa să asigure mai multă prosperitate şi un viitor durabil pentru cetăţenii săi.
Pentru ca Uniunea Europeană să poată face faţă provocărilor secolului XXI, ţările membre trebuie să continue să investească în capitalul uman şi în securitatea energetică şi să îmbunătăţească situaţia consumatorilor, consolidând totodată cooperarea în materie de luptă împotriva criminalităţii, terorismului şi schimbărilor climatice.
Cu o populaţie de aproximativ 500 de milioane de locuitori, Europa este cel mai mare exportator şi importator la nivel mondial. Comisia Europeană subliniază importanţa de a menţine deschiderea schimburilor comerciale. Întoarcerea la protecţionism nu i-ar face pe europeni decât mai săraci, în niciun caz mai bogaţi.Însă partenerii comerciali trebuie să propună tuturor aceleaşi reguli.„Dorim ca şi ceilalţi să îşi deschidă mai mult pieţele”, a declarat dl Barroso.
Printre obiectivele politice identificate în documentul de discuţie se numără: încurajarea reformelor economice pentru a ajunge la o prosperitate durabilă şi lărgirea perspectivelor oferite cetăţenilor prin garantarea unui acces mai bun la serviciile sociale, la piaţa muncii şi la educaţie, inclusiv la învăţarea pe toată durata vieţii.
Educaţia rămâne un domeniu care încă ridică probleme pentru Europa. Un alt raport al UE English, publicat tot în această săptămână, aduce la cunoştinţă faptul că reformele indispensabile în sectorul educaţiei întârzie să îşi arate efectul, ceea ce este în detrimentul capacităţii Europei de a face faţă concurenţei mondiale.
Abandon şcolar, lipsa cursurilor de limbi străine, competenţe slabe în materie de lectură la adolescenţii în vârstă de 15 ani - raportul anual al UE în domeniul educaţiei şi formării indică faptul că unele ţări nu îndeplinesc multe dintre cele cinci criterii de referinţă. Pe de altă parte, pentru a încheia într-o notă pozitivă, este de notat că numărul absolvenţilor de matematică, ştiinţă şi tehnologie continuă să crească.
Cum protejează mediul Europa?
Programul PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstructia Economiei) este unul dintre cele trei instrumente de pre-aderare finantat de catre Uniunea Europeana pentru a asista tarile candidate din Europa Centrala si de Est candidate la aderarea la Uniune.
Creat initial in 1989 pentru a asista Polonia si Ungaria, programul PHARE acopera la ora actuala zece tari. El asista cele opt state membre noi: Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia si Slovenia, precum si Bulgaria si Romania intr-o perioada de restructurare economica si schimbare politica masiva.
Pana in 2000 tarile din Balcanii Vestici (Albania, fosta Republica Macedona iugoslava si Bosnia-Herzegovina) erau, de asemenea, beneficiare PHARE. Insa, din 2001 programul CARDS (Community Assistance for Reconstruction, Development and Stability in the Balkans) a inceput sa ofere asistenta financiara acestor tari.In urma invitatiei facute de Consiliul de la Copenhaga în 1993 tarilor din Europa Centrala si de Est sa aplice pentru aderarea la comunitate, sprijinul PHARE a fost reorientat în acest sens, incluzand o expansiune pronuntata pentru sprijinul investitiei în infrastructura. Focarul total de pre-dezvoltare al PHARE a fost realizat în 1997, ca raspuns privind lansarea procesului prezent de expansiune al Consiliului de la Luxemburg. Fondurile Phare se concentreaza complet asupra pre-ascensiunii prioritatilor subliniate în Hartile si Parteneriatele de Dezvoltare care formeaza prioritatile generale pe care tarile trebuie sa le suplineasca pentru a pregati cresterile si resursele disponibile pentru a le ajuta sa faca astfel. Programul National pentru Adoptarea Castigului este orarul tarii candidate pentru pregatirea aderarii. El estimeaza sincronizarea si costurile pasilor necesari pentru pregatirea tarii pentru aderare, implicarile de personal si resursele financiare.
Modelul social şi econimic european...
Cred că Europa, în special ţările europene aderate la UE, sunt un model atât social cât şi economic de urmat de către ţara noastră. România ar trebui să-şi stabilească mai întâi priorităţile şi să se centreze pe problemele importate ale ţării pentru a reuşi să scoată ţara din impas şi astfel să i se ofere o viziune mai clară către viitor. Noi românii ar trebui să luăm exemplul popoarele vecine din vest, pentru a ne păstra o cultură care şi aşa este degradatş, tot din cauza noastră, deoarece nu încercăm să ne păstrăm o identitate naţională şi culturală cât mai intactă.De aceea eu consider că unele ţări din Europe de vest reprezintă un model demn de urmat!
